Voi tasni catre pasari
dintr-un cuvant necantat,
dintr-o umbra de inima,
dintr-un trup spintecat...
spre oriunde voi tasni,
spre nicaieri,
spre tara
nesfarsitelor primaveri,
undeva
intre cer si pamant,
intre cuvant
si necuvant...

Voi tasni catre pasari
fulgerator,
spre sfera nimanui
si-a tuturor,
acolo unde verbul"a fi"
e infinit,
acolo unde timpul
e-un mit neauzit...

Voi tasni catre pasari
ca un sunet,
ca o arcuita suflare,
ca un tunet...
Voi tasni catre pasari,
vis nevisat,
sa-nvat sa port aripi
ca demult n-am purtat
si-am uitat,
si-am uitat,
si-am uitat...
dar degraba voi fi printre pasari
nesecat curcubeu,
voi invata sa port aripi
de fluture,de inger,de zeu...

Voi fi un fel de doua feluri
de inaripat,
nemaivazut
si nemaiintrupat,
un fel de ochi de cantec
arzator,
sub ochiul altui ochi
scanteietor...