Sunt vocea din visul tau,
apar din cand in cand
si te invit
sa ma urmezi
catre un loc imposibil.

Sunt doar o voce, ma lupt
cu ispita de a urla
atat de tare incat sa-ti ranesc
urechile, trezindu-te
sau obligandu-te sa ramai
in vis.

Sunt doar o voce,
nu pot sa-ti impiedic ochii
sa-si vada de rostogolirea oarba
a visului, de acoperirea cu pleoape
a gandurilor ascunse.

Nu te pot infiora, soptindu-ti
numele nespuns de incet
facandu-ma sa ma cauti.
Apar uneori in vis si asist neputincios
la implinirile si spaimele
si nerusinarile tale.

Undeva, eu exist.
Dar sunt numai un gand,
alunecandu-ti pe piele, ravasindu-ti parul,
reflectandu-ma in pupila ta obosita dimineata,
disparand asa cum numai o voce dispare.

/10.11.2002/