Ai să mă recunoști ușor...
voi avea mereu
agățat de colțul buzelor
surâsul acela
puțin trist
puțin obosit
de drumul prea lung,
mult prea lung până la tine.

Mă vei recunoaște ușor
după umbra genelor
adormite pe obraz,
împletite timid
șchiopătând alb-negre
semne de-ntrebare!

Voi purta mereu
rochia aceea înflorată
macii aceia roșii
risipiți în piele
și visele tale
prinse buchet în talie
toartă!

Mă vei recunoaște ușor...
părul meu încă mai poartă
mirosul tău straniu
ușor, dulce, amar
de floare pătată
cu jar!

Mă vei recunoaște ușor...