Nu mai stiu nici un secret.
M-am tradat de prea multe ori
si nici nu m-ai rasplatit pentru asta.

Chiar asa, hirtia cumpaneste intre
singe si cerneala:
sa scrie de amor, de semnul de pe
pulpa preafericitei
ori despre ranile istorice indesate bine
in rafturi.

Poemul...are un anumit stil de a respira -
sacadat,
ca si cum l-ar strapunge cornul de rinocer.
Dar fara taine singele de zeu mai
este satios?