Ma trezesc uneori
(dupa zeci de plimbari
in jurul axei)
Ca m-am ratacit sangerand
Printre paharele de vin.

Am impresia atunci
Ca traiesc pe-un capat
De curcubeu
Filtrat prin cupola aburita
A iglu-ului meu
Si prin clopotul de sticla
Numit strat de ozon
Pe a carui umbra
Ne intindem umbra
Si calcam.

Iar curcubeul meu,
Atat de rotund
Se desparte in sapte
In coltul ochiului stang
Ca sa se-mpleteasca apoi
Inapoi
In panglici de AND moi
Rasucite-n curbura ochiului
Si-n piciorul transparent al paharului,
Sub cupola caruia
Binevoiesc de la o vreme
Sa ma mai ratacesc
Spre dimineata.