stateam aplecata peste o urma de pas
ma gandeam la talpa care s-ar putea aseza
candva perfect stransa in contur
frematand de anamneza si voluptate
ma gandeam la pasul adancindu-se
tulburand somnul nesfarsitelor mari
subterane, la revarsandu-se spuma lor
si la sirurile de glezne de zei
care-ar putea creste sprijinindu-mi privirea
ca niste coloane.

stateam aplecata peste o urma de pas
adulmecand fiecare trecere viitoare
fara sa stiu ca nu era decat urma mea
cea care plecasem spre altundeva