Risipește un sentiment de singurătate
vocea lui osoasă
in fandasii nebunești, pe neașteptate,
dar pe aici sunt locuri sterpe,
e vorba de acel lucru despre care ți-am mai vorbit,
spre boli nemărturisite
cu semnele zilelor când șopteau putrede
că vor merge singure spre ruină, afară,
sfârșitul de toamnă, omul de taină
dintr-un singur veștmânt fără mască
spânzura în cor nemaiputând să suporte,
mai mult, dezvelindu-se ar fi rupt ceva,
mai întâi strigăte nedeslușite,
cerul luminat grămadă,
carnea incertă,
acele zgomote când azi am crezut
că a nins.