mă țin minte fericit
poate, mai fericit ca tine,
și cât de rar și-au amintit
bomboanele și brațele...de mine!

mai des, cu siguranță,-și aminteau
singurătatea, chinul, lacrimile...
apoi și-acestea-ncet mă părăseau,
încununândumi gândurile.

eram copil și nimeni nu-mi spunea
pe cine e mai bine să-ndrăgesc,
iar suferințele - mereu în preajma mea -
mă îngrijeau și mă-nvățau cum să iubesc.

aceasta-i tot ce știu mai bine
și nu știu ce să fac
când tu te-nstrăinezi de mine
și de ani(...), rămân sărac.

atunci, mi-aduc aminte
că cineva, în această privință,
avea stocate multe-n minte -
și iar aud,... bătrâna suferință.

însă, acum e undeva mai departe,
acolo unde se nasc versurile
și le e moașă pricepută la toate
și-ai spune că-și vede copilele.


15 decembrie, 2002, Chișinău.