De aceea nu obosesc


Cu fiecare poezie
Pantecul mi-e mai rotund
De bucurie .

Ma cuprinde o culoare noua
Din calcaie pana la ochelarii
De soare
Si poezia trece prin mine
Ca un anotimp
Din martisoare cusute
Pe gura ,cuvinte.

In mine lasa dare de albastru
De voronet,
De aceea inverzesc intotdeauna
Cu podurile palmelor.
Sunt pantofii pe care-i port
In fiecare zi,
Niciodata nu merg la fel de piezis,
E capita de fan in care ma odihnesc
In drumul spre cer.

Nu obosesc,
Pentru ca vad in ea
Toate lumile posibile.

27 decembrie 2002