APUS ÃŽN ZORI



Fereastra inimii de mi-aÈ™ deschide
Ar năvăli miimi de fluturi
Și gândurile-mi niște flori mărunte
S-ar strecura prin ploi și nori .


Cu aripi vătămate-n vânt
Culeg adânci valuri din mări
Și plâng cu dragoste și dor un cânt
Supuse ... dorințe spulberate-n vânt !


Un zvon de șoaptă-n adiere , în suspin
Plimbată pe buzele-ți dulci ... cuvios
Aleargă strigătul , curgând plăcerea vieții
În strălucirea-ți verde și-n glasul tău duios .


De ce te-ntrebi ce-i dincolo de noi , de mare ?
Pierdut și incapabil vrei să pari în largul ei
Gândești la clipele plăpânde , fără de culoare
Când dragostea fuse ucisă ... răpusă de atei !


Privești departe-n sufletele dărâmate ,
La ce va fi când soarta te va răzbuna
Când vorbe crude , dureri și triste șoapte
Vor fi în umbra regretatului ... străin ... !



18.03.2002
ANDREEA