Golit in fiinta umana fericita,
Sentimente amare in ginduri,dorinta;
Construiam in jurul meu o armura,
Impenetrabil la rau,bun si viata;
Fara resentimente in cugetare,
Fara idei in slabiciuni cu durata,
Gonesc mereu la infinit in loc sa fiu eu gonit
De gindul de a fi neimplinit
Strabat acelasi drum la nesfirsit,
Si obosesc din cind in cind,
Apoi cuget despre faptura,esenta in sine,
Pierzindu-mi fortele intr-un total esec,
Totusi simt ca poate merita sa privesc
Acest drum fara sfirsit:

Care oare ma conduce din nou in ... VID ?