Fulguia ușor, zăpada
se-odihnea pe caldarâm;
tu, sub scârțâitul gheții
îmi zâmbeai
iar eu nebun
mai aproape...dând tarcoale.

Mă priveai cu ochii albaștrii
și-am crezut că ești un vis.
"Uite cerul!" îmi spuneam;
ca să-mi fie un răspuns
tu, zâmbeai cu nonșalanță
eu, ți-am spus cum mă numesc
și știam că n-ai un nume...

Mi-ai întins, de sub mănușă,
mâna-ți fină, rozalie
am văzut că nu îți pasă
de relații pământene.

Imi doream să pot mai mult
să îți spun că eu sunt fulgul
și în palma-ți mă topesc
dar, răceala-ți din privire
mă-ndemna să mă opresc.