Mă lasă rece clipa ce te doare.
Să nu crezi că nu-mi pasă.
Dar, uite-mă!
Nu sunt o rază
de soare.

Pesemne că ai înțeles greșit
amăgitaroarea mea voință
să te scot,
din timp în timp, lumină
prin mugurii chirciți
sub promoroacă groasă.

De vrei un sprijin,
pot să te îndrept.
Privirea mea tăcută,
uneori adâncă
să-ți fie reazem, călăuză,
muză.

Iar de te-oi poticni
sau de oi vrea să știi
să-ntorci un semn de întrebare
spre geana mea,
îți voi clipi
a sfat.

Hai, ce faci?
N-ai plecat?