Ei vor să zboare
Iar tu zâmbești sarcastic
Iar gestul tău ironic
De fals invingător
Le toarnă plumbi in aripi
Le taie tot avântul
De-a tinde catre astre
De-a părăsi pământul

De multe ori se pare
Mai mult doare
Cuvântul

Ei vor sa scape
De valul si oceanul
Numit mediocritate
Se agață de-o baliză
Solicitînd o viză
Să părăsească o lume
În care e o criză
De fluturi zburători

Tărâm al neputinței
Condus de
Târâtori

Ei vor caldură
Să-i prinzi usor in mană
Și să-i ridici spre soare
Să-i porți printr-o gradină
Și să le areți o floare

Dar tu le tai din aripi
Atăt
Cât să nu zboare

Aripi de fluturi
Purtate de vânt
Ce trist !
Corpul lor schilodit
A rămas pe pământ


P.S.
Iertați această poezie
Insipidă
Dar care fluture n-a fost cândva
Omidă