Te rasucesti in visare,
ca un melc
intr-o cochilie fara iesire,
nimic nu te tulbura,
nimic nu te arde,
nimic nu te doare,
nimic nu-ti da branci
in valtoare.

Te ascunzi,
larva intr-un cocon
si visezi la schimbare,
asteptand atarnat
in ramura verde a unui pom,
sa te prefaci
in ceva mult mai grozav
si mai mare.