s-a uitat la mine ca si cum
ar fi fost sfarsitul lumii,

m-am uitat la ea nu ca si cum ar fi fost
prima fata pe care o vazusem vreodata,
(desi poate era)
ci precum ar fi fost prima pe care am gustat-o cu adevarat
calcand toata distanta aia dintre noi
cu un singur pas hranit de strafulgerare...

ea si-a aruncat toate pumnalele deodata
inspre directia mea,
ca inspre un cos de agatat caise din sticla,
iar eu mai tarziu, mult prea tarziu
mi-am adus aminte de existenta din mine a sferei...