Turist prin vise aurii
m-așez pe câte-o scoică brună
să trag încet din narghilea
și să privesc la lună.

Îmi flutur pleoapa către-apus
Pândind, cercând o cale
Să ies din gândul labirint
Din nou la mare.
Un vânt cu iz de cremene
Imi bate pe grumaz,
Mă cotropește prin plămâni,
Mă zgârie-n obraz.
Scutur sandalele de praf,
Îndes pe cap căciula,
În auriul visului rămas
Strivesc ciorchini cu mâna.
Adulmec aerul din jur
Cu nara dilatată
Sperând să simt miros subtil
De algă macerată.
Orbește pipăi marginea de drum
Cu degete-nsetate
Albastrul mării să-l adun
În zeci de mii de șoapte.

Un pescăruș…

29.01.2003