cu cărbune o babă mi-a-nsemnat
fruntea să nu-mi fie de deochi
topit în apă nencepută
am băut izvorul semnelor
și de-atunci citesc
în păr de codane povestea spicelor
ramurile cu buboaie de muguri
îmi plâng
nașterea de-a doua a domnului

deschide ochii
lampa tremură în camera de nuiele
și clisă întărită cu balegă
unduit varul miroase a veșnicie
unui copil i se zice de deochi
e o apă a vârtejelor ce curge
de atunci până acum