Blocul meu e mare, verde si paralelipipedic. Nu pot sa spun ca e frumos, nu, mai are si el defectele lui, ca oricare. E insa asa de dragalas, asezat intre doua alei, tomberonul de gunoi si chioscul de paine. Nu are cine stie ce vedere, in spate sunt alte doua blocuri mai mici iar in fata e cimitirul vechi, napadit de buruieni. E insa cochet fiindca are lift si balcoane mari, asa ca sa nu spuneti nimic de rau despre el. Ce daca e verde? Se intampla si la altii. Uite, tipul ala de la cinci, e mereu verde si nimeni nu se mai mira. Are icter saracul, lumea spune ca o sa se mute-n cimitir, dar blocul meu nu e bolnav. Nuuu, Doamne fereste! Altfel, unde am mai sta noi, locatarii daca ar pati el ceva. Tanti Lenuta borsareasa blocului, crede ca e ceva cu tevile de la subsol, a auzit ea intr-o noapte asa, ca un susur. Sta la parter dansa si stie cam tot ce misca in bloc. E curioasa, ca doar n-are ce face toata ziua. Sta cu coatele pe pervaz si se uita la lume. Unii o injura. Altii nici n-o vad fiindca s-au obisnuit cu ea si face bors bun. La usa ei dorm cateii de prin cartier, ca le da sa manance pe presul de la usa, vecinii au facut scandal ca a umplut blocul de purici, dar ea saraca e miloasa si n-ai ce-i face. Are doua fete mari, plecate la studii prin Franta sau naiba mai stie pe unde si un baiat marinar. Traieste din pensie si din bors ca nu e pretentioasa. Sunt altele insa la noi in bloc, mama-mama, nu le ajungi cu prajina la nas. Zilele trecute Madama si Duduia, fiica-sa, au venit acasa cu masina plina cu bunataturi. Stateau copii ca la urs pe la usi ca sa vada ce cara ele in casa. Numai pungi de-alea straine si cutii colorate. Cucoane, de’! Marinica, ala de sta usa in usa cu ele, a povestit ca au venit niste barbati noaptea pe la ele, ca el era stricat la stomac si nu putea sa doarma si statea pe hol, sa nu trezeasca copii. Femeile au prins din zbor barfa si au transmis-o din gura in gura si acum Madama se uita chioras la toata lumea, cum sa spuna despre ele nespalatele astea ca ar fi asa si pe dincolo. Pe Marinica l-a facut mincinos si porc nesimtit, a auzit femeia care spala scarile si ala cica ar fi aruncat cu papucii dupa ea. Nevasta lui insa, o femeie rusinoasa si cu frica lui Dumnezeu, a spus ca n-a fost asa, Madama era nervoasa si a tipat la catel. Ca are un catel uschit, o potaie nevricoasa, urechiata si slabanoaga, te ia cu fiori cand se ard becurile pe scara si trece pe langa tine. Becurile, alea care nu dispar peste noapte, se cam ard, nimeni nu le schimba asa ca e cam intuneric pe scara. Dar si cu asta s-au obisnuit locatarii blocului meu. Oameni linistiti, in general, locatarii si cu frica lui Dumnezeu. Unii. Nu toti. Uite, spre exemplu, nea’ Popa, soferul! E baiat de treaba, are o caruta de copii, munceste ca un apucat toata saptamana iar sambata se imbata si-si injura nevasta. Cu naduf, din toti plamanii, aude toata lumea, ea mai tipa la el cateodata si-l tirimite la culacare. El nu, o injura sofereste, ca s-a scumpit intretinerea, ca painea e neagra si tare, ca Georgel, fi-su cel mic are patru la citire, ca primarul e nesimtit, ca aia, ca alta. De parca ea ar avea fi de vina pentru toate. Duminica dimineata fumeaza pe balcon si zambeste la toata lumea. Nu e baiat rau! Nici macar Aurica, nevasta-sa nu e suparata pe el. Zice ca asa e el, cu gura mare, dar are suflet bun. Si de fapt, ce treaba am eu sa-mi bag nasul in vietile oamenilor. Voiam sa spun doar ca blocul meu e mare. Si verde. Si atat.