Ti-am trimis cateva cuvinte salinizate,
iar acum vreau sa-ti cuprind obrajii
in palmele mele sarate cu care am plamadit mesajul.
Astept sa mai treaca o picatura de saptamana
si sa-ti demonstrez ca noi doi
nu suntem decat numere,
descompuse in factori primi,
adunate, scazute si multiplicate,
dar intodeauna prime, in final.
eu, adunata cu tine,
scazand orele si minutele care ne despart,
raman tot eu,
pentru ca mi-am invatat lectia prea bine
si stiu ca orice divizibilitate
are un substrat dureros.
Nu-i asa ca nu ai nevoie de un grafic,
sa vezi cum sta treaba cu costul de oportunitate
al iubirii?
hai sa ne facem de cap si sa uitam ca
2+2=4=2*2!
Sa ne jucam de-a primavara!