Exista in trecerea acestui timp
o incetineala ce-mi zgaraie nervii;
e o tacere si-o frica de-"a fi",
e o intarziere in tot ce-am gandi...
placa,pe care am memorat
povestea intamplata si-n real,
de-atata folosinta s-a uzat;
nu se mai vad decat santurile
in care,candva,ne impotmoleam.
Acul ceasului zgaraie adanc
iar sunetul e ca strigatul unui nebun...
Maine nu am sa mai umblu la timp
iar de se va opri il voi lasa asa;
poate candva ne vom putea intalni
si ca doi simpli cunoscuti vom povesti...
Insa azi,inca,trebuie sa suport
incetineala prin care timpul
imi raneste nervii intinsi la maxim
in frica de-a gandi,
in intarzierea de-"a fi".