Incerc,printre lacrimi,sa-mi adun,
Din colturi de minte,
Franturi de cuvinte
Si la nimeni nu spun
Nimic din ceea ce stiu
Caci totu-i pustiu
Si oricum la ce bun?
Caci nu stiu nimic.
Incerc o mana sa ridic
Sa fac rezervari pe drum
Nu am nimic de ascuns,
Nici un gand,
Mai rece sau mai bland,
Nici un coltisor de nepatruns
Ci sunt deschis ca-ntaia oara
Cand am iubit,
Si-am suferit
Si-am stiut c-o sa ma doara.
Incerc acum sa fac lumina
In al meu labirint
Sa nu ma mint
Sa ma absolv de orice vina.
La toate sa gasesc raspuns
As vrea,pe rand,
Si orice gand
Sa mi-l cunosc –va fi de-ajuns
Dar,inca,nimic nu simt
Si stie Dumnezeu
C-am suferit mereu
In al meu labirint….