Urma pasilor tai o simteam lipindu-se de talpile mele
pe cind te urmam rotindu-ma pe orbita privirii tale.
Galactica, antarctica privire aveai pe-atunci,
masurindu-ma doar prin dorinta.
Un viscol rece sufla din nordul inimii tale
prin mine, de la est spre vest,
iar eu ma culcam pe curba timpului asteptind
fragmentul meu din timpul care vine
si locul TAU din fara margini
dorind sa-ti fiu soare si luna, rasarit si apus,
pina cind am ramas sub un acoperis fara stele,
prizoniera temnitei de rutina
plutind cu Titanicul viselor,
mereu spre tinutul inghetat al iubirilor neimplinite.