Masca de sub chip

Mâine îți vei părăsi iarăși cuibul
plină de căldură și voie bună
și vei veni din nou la mine,
ca la un monstru blând
căruia îi place să se joace
printre versuri cu căldura ta.

Și de această dată, lumea mai tare
mă face să mă tem de chipul meu...
Și de această dată, nu voi îndrăzni
să te întâlnesc fără a-mi aranja bine
versurile pe față, ca pe o mască.
Și de această dată, îi va mai apărea un rid
plin de mister,
acolo unde ti-au fost buzele mai moi.

Privește-o încă o dată, atent,
de la bărbie până la frunte,
de la un ochi pana la celalalt,
caci, atunci când mi-o va lua timpul
imi voi lasa pe fata mult prea adanci
saruturile tale.


23 martie, 2003, Chișinău.