Mesteacăn lângă alb imaculat,
Mai am un cer nepotolit și blond.
De când cu duhul iernii ai plecat,
Bătrâne, ninge strâmb pe mapamond!

Ne sfâșie absențele, rotund,
Și fluturii ne cheamă îndărăt,
Iar mugurii în locul tău răspund
Că nu credeai să-nveți a fi omăt.

Vocale mute vin să te mai strig
Că ți-ai făcut un loc plecând din loc.
Bătrâne, s-a făcut pe lume frig,
Mai pune niște cântece pe foc!