Două picioare ireale, într-un unghi
parfumat,
ca două tije de floare, împărțindu-și corola.

Sunt depărtate și netede, au
degetele moi, cu unghii făcute, sidefii.

Sunt bronzate și respiră un aer de tinerețe
elastică.

Se prelungesc către zone interzise – tot acolo
orizontul alburiu picură stropi
de ceață, iar un vânt îndrăzneț
îmi aduce o negură pe limbă, e sărată
ca o lacrimă, și dulce ca un vin
de beci adânc.

Muntele a fost erodat, din piscurile sale semețe
n-a mai rămas decât ceva mai mult de un deal,
o vale molcomă și plantatiile de maci,
mustindu-și drogul.

Plimb un deget pe interior: pe carnea lui se scutura
Polenul, tot polenul acestei
Depărtări.