Îmi atârnă cumva
partea stângă a sufletului,
e grea,
penele ei cândva aburii
se desprind cu strigare plăpândă de ea.

Un înger fără straie mă simt înlăuntru,
agățat de lumină cu amintirea
și degetele tremurate,
înspăimântat copil
dus de mamă departe.

Zbor în cerc
numai cu partea dreaptă măiastră,
ciotul din stânga picură roșu
pe partea sa
de moarte albastră.

Pan
06.05.2003