Zic popii ca-s pastori,
da-s gata chiar de-omor:
sunt sfinti amagitori;
iar in odajdii cand
ii vad, imi vine-n gand
Isengrio* ce pandea
o stana oarecand,
dar, cum se cam temea,
in oaie s-a-mbracat,
dulaii i-a-nselat
si oi a-nfulecat,
cat bine i-a picat.

Regi, crai, conti, seniori
si cavalerii lor
au stat ca domnitori,
al tarii frau tinand;
dar azi al lumii rand
stau clericii sa-l ia,
si, jupuind, tradand,
si cu-o purtare rea,
ei predica, te bat,
si rau i-ai mainiat,
cat ai de nu le-ai dat,
si nimeni nu-i crutat.

Cu cat suie-n sobor,
in har ei se cobor;
sminteli fac mai cu spor,
rar adevar zicand,
minciuni mereu turnand;
cu carte putintea,
dar mult pacat facand,
iubire n-au cum da.
Cler fals v-am aratat,
dusman inversunat,
cum Cerunt n-a-nfruntat
din veac indepartat.

Cand sunt in pranzitor,
nu-mi pare-naltator
ca-n frunte, zambitor,
un hot sa vad sezand
si-un piept semet umfland.
Auzi, pungas, ce-ar vrea,
chiar nechemat intrand,
branci nimeni sa nu-i dea !
Dar n-am vazut vreodat'
calic infometat
sezand langa bogat;
aici, el e iertat.

Nu fie tematori
alcai ori almasori*,
ca popi si stareti vor,
la ei navala dand,
sa-i fure de pamant,
c-ar fi o treaba grea;
ei lumea mai curand
a lor o ar vedea,
si Frederic* de-ndat'
din cuibu-i alungat;
ba unul i-a strigat
ca va sfarsi-ntristat.

Cler, cel ce necurat
si rau te-a botezat,
gesi: soi mai stricat
nicicand nu s-a aflat.


*Isengrin lupul, erou al epopeii medievale "Romanul Vulpii"
*Alcai si Almasori, fruntasi militari mahomedani
*Frederic al II-lea, dusman al papalitatii