Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Si ce-ar putea să-ți facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?

Când orbului îi ești vedere
Si schiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Si slabului ocrotitor.

Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
- Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Si-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Incununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.

Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
- Si cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci !