incaperea cu obloane inchise
ea
el
bonsaii vestejiti de atata ardere

ma tem ca nu ma vei iubi niciodata
ea radea, isi dezvelea carnea,
ii cauta tremurul pe sub piele

de pe strazi navaleau zgomote, mirosuri
ii inghiteau
ii redau apoi visului lor
inainte si dupa

incaperea cu obloane inchise
ea
el
patul sau podeaua sau peretii

spune-mi ca m-ai vrut doar pentru bani
ea ii vorbea despre viitorul ei de scriitoare
il potopea cu dorinta iesita prin pori

uda zadarnic bonsaii
inainte sau dupa

trupul meu nu poate dori o femeie care nu iubeste

incaperea cu obloane inchise
ea
bonsaii morti

el nu a mai venit niciodata