lacrimi
lacrimi fierbinti-rotunde ca mazarea
coboara arzind obrajii mei arsi.
si fiecare lacrima e-o picatura
din sufletul meu indurerat.
si-n fiece pic din roua ochilor mei
e-o bucata din inima mea.
as vrea s-arunc cu ele tot
ce-i murdar din mine,
dar simt ca lacrimile isca un hau
in duhul meu.si din abisul
proaspat iscat o hidra lacoma apare.
iar monstrul acesta e intruchiparea
raului din mine.si dintii ei
taiosi ca lama sfisie in bucati
inima mea.incerc sa ma opun,dar
o neputinta imi atine calea.
si simt cum ma prabusesc in infernul
firii sufletesti.hidra ride,
risul ei hid ma face sa pling
de groaza.si-mi pare
ca raul s-a invelit intr-o cataracta,si
nu vrea sa iasa de acolo-
cloceste pui de rautate,si
simt cum se naste viata in ei.
si ma doare caci puterea lor
e din inima mea,iar viata lor
e din viata mea.si simt cum dintii lor
se implinta in ceea ce a mai ramas
din fostul EU.radacinile raului
ca niste pitoni ma [cenzurat]ruma,si-mi pare
ca haul in care cad nu are capat,
iar asta ma face sa ma pierd in teama deinfinit.
as vrea sa spun ceva,dar stiu
ca cuvintele sunt niste martori
ai neputintei mele.si-as vrea sa strig
dupa ajutor,dar creierul meu e de alta parere......
o,raule,cum ma do[cenzurat],si cum stai tu ascuns
in sufletul meu ! de ce nu iesi sa te vad,
sa te [cenzurat]rum?
tu stai in adincurile sufletului meu zbuciumat
si tesi pinze cu care [cenzurat]rumi umanul in mine.
o,raule,de ce uneori,cind firea mi-e amarita
incerci sa te ascunzi dupa masca dusmanului tau
nepuncios-Binele.de ce oare
cind pling eu te simt mai puternic
ca oricind,iar cind eu sunt tare-tu
te-ascunzi in casuta de fier in inima mea......
lacrimile tot curg,curg siroaie,
spalind Eu-l meu de ceea ce-i de prisos.
si lacrimile mele par rubine scaldate in
razele soarelui,dar sunt mai scumpe
decit orice diamant,caci in ele
se ascund particele infime de suflet ravasit.
iar tristetea ca bun insotitor
al raului apare aidoma unui oaspete nepoftit.
si-mi pare ca tot sufletul meu s-a razvratit
impotriva mea.si stiu de ce sufar-
fiindca doresc!si inteleg ca dorinta naste
suferinta.ultima sansa de a ma mintui
e sa termin a mai dori ceva,
dar inteleg ca nu pot,ca e peste
puterile mele.dorinta e focul
care arde,arde omul,si doar ea e pricina
a tuturor suferintelor noastre.dar noi
continuam sa dorim si raul din noi
ia hotariri facindu-ne sa credem ca
iluzia fericirii e reala.fericire nu-i-
ea e un miraj,care dispare atunci
cind la orizont apare o alta dorinta mai mare.......
lacrimile au secat,dar ochii mei pling
si inteleg ca acesta e "cintecul lebedei"
al sufletului meu,care presimte raul
ascuns in cotidian.si inteleg ca
linia raului nu trece pe le frontierele tarilor,
ci prin inimile fiecaruie din noi.noi nu vedem
raul,dar il ajutam:il nastem,apoi il lasam sa creasca,
iar el ca o liana se agata de sufletele noastre.
si atunci izbucneste.noi ne inselam crezind ca fericirea
e o bucuria-ea e aceeasi tristete,numai ca raul din noi
o face mult mai placuta cind o traiesti.
iar speranta,care te face sa te mai lupti
pentru ceva,nu e altceva decit dorinta raului
sa te biruie.cind atingem ceea la ce
am sperat,ne pare ca suntem in culmea fericirii,
dar nu ne dam seama,ca am schimbat un
rau cu un altul.insa nu o vom afla
niciodata,caci iluzia fericirii e prea
atotputernica printre noi,iar noi ne lasam
imbatati ca de opium de asta iluzie:ne lasam
inselati de un miraj,dar din momentul in
care am crezut in aceasta fantasma
constiinta nu ni se mai supune.si nu ne mai
ramine nimic, decit sa ne plingem robia!
o,omule,trezeste-te!traiesti intr-o lume de iluzii
care-ti intuneca cugetul si te impiedica sa
constientizezi nimicnicia ta.pina si o floare
e mai puternica decit tine,caci frumusetea ei
e adevarata pe cind in tine n-a mai
ramas nimic din sufletul florii,iar adevarul
ti-e dusman.plingi, suflete, plingi,caci in
plinsetul tau se mai simte o nota de om,
dar e prea mica pentru a birui puterea iluziei
care a pus stapinire pe noi,caci izvorul binelui
e frumusetea si nevinovatia florii,iar
radacina iluziei si statornicia ei
e insasi credinta noastra in ea.si
cu cit mai mult credem in aceasta
iluzie,ne indepartam tot mai tare
de Bine si cadem in haul raului.
plingi,suflete,plingi.........