De ce exista atâta înversunare ?
De ce exista atâta ura ?
De ce exista atâta îngâmfare ?
De ce exista atâta mila ?
Nesiguranta ne ucide visele
Ne taie aripile plapânde
Ne face sa pasim mai departe neîncrezatori
Ne face sa spunem lucruri obscene
Drumurile au fost si vor fi întortocheate
Totul este un joc absurd
fara limite fara sperante
fara reguli de început si sfirsit
Daca ar fi sa pasim mai departe
n-am stii încotro sa ne-ndreptam
Directiile nu sunt si nu vor fi clare pentru nimeni
Putini oameni stiu ce vor
Numai noi poate într-o zi vom crea
acel colt ce se numeste iubire
Unde împreuna sa traim linistiti
departe de lumea aceasta nebuna
Timpul trece atât de iute
Cuvintele nu mai au sensuri întelese
Fiecare ar vrea sa câstige - si-atât !
Sa câstige putere sa câstige respect
Sa câstige speranta sau întelepciune
Sa câstige iubirea sa câstige natura
Sa câstige tot printr-o lupta usoara
Vicleana supusa unor vise absurde hranite cu imagini
din vise developate de subconstient
Înglobate în spatii imperfecte
Partitionate activ
ca într-un hard de mare capacitate interna
Gândurile mi se îndreapta catre tine
Mi te-nvaluie în farmecele iubirii
Ma fac sa cred ca tu esti omul
de care am cea mai mare nevoie
Cum sa preschimb totul in tine ?
Cum sa te plamadesc usor ?
Cum sa cred în dragostea noastra ?
Cum daca ne desparte o lume - visele-mi par absurde
tot ce vorbim se pierde ca si glasul în neant
Lacrimile mi se scurg pe obraji -
tristete si încredere frânta
Mai exista vreo mare linistita
departe de griji si de nevoi ?!
As dori în aceasta clipa sa fii aici
lânga inima mea
Eteric si transparent
Iar eu sa fiu o alta femeie
Frumoasa doar pentru tine
Femeie doar pentru tine - Eva ta
care sa treaca peste principii si reguli absurde
reinventând marul candorii în Edenul Poluat