îmi amintesc cu certitudine
eram în drum deja de o zi intreaga
lumina tocmai se culcase
simțeam caldarimul sub fiece pas
vântul îmi spunea că vara a trecut

uneori el mă chema cu insistenta
își întindea mâna rece pe sub haina mea
se înfrățea cu umiditatea
care se simtea ca la ea acasa
pe pielea mea si prin parul meu
toata ziua ploaia bâzâia una si aceeasi melodie

poate erau cristale de zăpadă
care dansau împotriva respiratiei mele grele
nu știu mai mult azi
eram copii când ne-am jucat si am râs aici
de scârțâitul rotilor de tren
ziua de mult s-a târât in ascunzișul său
deformând imaginea rigoidă a cerșetorului

încă si acei doi câini slăbănogi
care pretindeau la ultima mea firimitură de pâine
în spațiul îngust dintre blocurile de locuit
pălăvrăgeala bețivului se putea răspândi doar cu mult efort
îmi amintesc era la fel ca azi
dintr-un bar ieșea aceeași muzică

și această lumina a focului magic
noi eram tineri pe cand veneam împreună aici
mergeam prin aceleași băltoace
poate eu mergeam prin interiorul tavernei
întrucât scările mă duceau doar în jos

sau fiindcă mă atrăgea ceva
am o amintire vaga
îmi dadeam cei din urma bani pentru o bere searbada
fumul îmi oprea rasuflarea

îmi întepa ochii
le vedeam acolo în vârtejele albastre
două diamante caprui
și numai ochii mei se oglindeau în ele
îmi amintesc cu certitudine