La marginea satului parintilor mei
Lang-o padure de lume uitata
O batranica locuieste intr-o casa de lemn
O batranica bolnava.

Si toti satenii o ocolesc
Si nimeni nu o mai baga in seama
Copiii fug si se feresc
Caci ea e bolnava, bolnava...

Si ea saraca merge tot mai greu
Si tot mai greu se duce
Si merge in cimitir mereu
Si acolo numai plange...

Dar am aflat povestea ei
Cruda poveste a vietii
Ne-a spus-o insa foarte greu
Luptand cu timpul vietii:

"In tinerete mi-am dorit mai mult
Sa fiu nemuritoare
Acuma stau mereu si plang
Aceasta amintire doare...

Ce rost mai are sa traiesc
Si care-i rostul vietii
Daca aia trecut de prea mult timp
De pragul batranetii?!

Ai mei copii de mult s-au dus
Si-s singura pe lume
Si nu-mi ramane de facut nimic
In asta muritoare lume...

Ce sa mai sper din asta viata
Cand tot ce-am cunoscut pe lume a murit
Departe in mormant as vrea sa fiu acuma,
O mana de pamant.

Sa fiu printre ai mei copii
Acum ma rog si as vrea
Sa fiu acum acolo langa ei
Caci lumea este rea."

Si nu dupa mult timp
Murii cu greu batrana
Ce sa vorbim de lacrimi
Ca nu a curs niciuna...

Si nimeni nu a plans-o
Si nimeni nu a venit
A fost o parasita
Pierduta printre timp...

Dar mii de flori au rasarit
Peste mormantul ei acuma
Si dulce ele i-au format
Mormantului cununa.

Aceste-s semne din batrani,
Ce incearca sa ne spuna
Ca sufletul batranei ii este impacat
Ca s-a intanlit prin moarte cu tot ce avea mai drag.