E liniste acum, iubite.
Casele si-au asezat caramizile vraf,
s-au acoperit cu tigle
si-au atipit, obosite.
Zgribuliti, copacii
s-au invelit in umbre
si-au adormit de-a-mpicioarelea,
saracii...
Pe catifeaua instelata,
o croitoreasa insomniaca, nebuna,
a cusut un singur nasture
(oamenii ii spun luna).
Numai visele, scapate din ograzi,
necheaza naravas,
cavalcade tropotite
pe strazi.
Nu, iubite, ele nu sunt inaripate.
Duc doar cate un inger
in spate.