Să zicem că ești,
e ca și cum ți-aș povesti
în limba vorbitului de-a-ndoaselea
despre vise indecente construite aiurea
sub umbrelă

mai cântă-mi o dată
cu două guri una
poeme fracturate undeva la mijloc
de versuri nesomnoroase
și nefetide

ajută-mă să mă întorc
uitată pe spate
strigându-ți de la sfârșit la început
să nu dispari...să nu dispari.