Uneori, descoperind un capat
Ii dai lopata in mana
Ii spui’vezi ca a iesit mizeria la suprafata..’
Si-i aduci nisip sa acopere ce nu vrei sa vezi.
Tremuri cand bate vantul si-ti intorci privirea,
Iar cand ploua
Stai cu umbrela deasupra.

Si astfel nu exista minciuna,
Nimeni nu inseala pe nimeni.
Asta pana se plictiseste.
Atunci sufla o data, nisipul se-mprastie,
Ce n-ai vrut iese la iveala…
Iar tu tipi si te sfasii,
L-ai sfasia si pe celalalt
Care-ti intoarce spatele plictisit, deceptionat:
a fost prea usor!

Ce pacat, ce nostim putea fi!