Saxofonistul tarziu, intr-o toamna ranceda
Dumnezeu picura ploaia dintr-o lumanare vestejita
singuratatea –i supura printre degete de fildes.
Tu imi legai sireturi la tenisi in forma de inimi
si codite de iepuri albastri,

Printre coapsele cailor se nastea lumina
cu causul de tacere tamaioasa in gura
te iubeam deja de-un caiet de-o suta de file
rasucire de ape, razvratire de pietre,
el canta inauntru. Paiete de luna
mi- aprindeau in par artificii,

Doar iarna venea cu un lup intr-o rana
cu iris de chihlimbar in ochiul de sticla
privea la piratul orelor tulburi de seara
un pocal de vocale ciocneam langa soba
ambrozie, busuioc, pelin, scortisoara
eu eram rastignire , tu erai o esenta.
Saxofonistul canta la un lup
jupuit de cuvinte.


31 iulie 2003