O tacere
adie
frunza
ce iese din alta
risipind lumina
unui soare fierbinte

intr-un colt
de piatra
cu mirosul batran
vremii ma plec

langa vita
ce podoabe
subterane
risipeste
ciorchinelui
pe dinauntru
de cer
si pamant
perle de roua
ametesc
insomnia noptii
intr-un hamac
de vant

nu deschide
doar uita
cum
stelele
trebuiesc
atinse
de glasul
muritorului…