scriam din când în când despre sentimentele italice
aruncate în fântâna aceea, în care visul unui străin
se-mplinea lângă visul altui străin,
după o anume traiectorie circulară a iubirii

te uitam la colțul ochiului stâng,
din conturul tardiv al lacrimii îți întindeai aripi -
totul părea un simplu alb, o locuțiune adverbială demod-ată
în care-și făcea loc gestul tău rotund
de desprindere a unui timp lumesc, transparent,

răsfrângeam partea mea de umăr, în-locuiam cerul
cu altceva mai albastru, o jumătate -
dar tu plecai de fiecare dată cu un boeing 837
inventat de mine din toate secundele noastre sferice
înșirate pe sfoara aceea care se dădea uneori

drept

linia orizontului