zborul ilizibil al randunicii
in aer a ramas
umbra


norii
nimeni nu traieste acolo
poate zarurile



parfumul iubitei, ramas
lent, imponderabil
dantela peste nimic


nu-l aude
plange noaptea
praful de creta


izbit de geam, vantul!
se credea o arta a hazardului


intunecata tristete
rasuflare
doar pentru un haiku


ploaie de vara
o femeie cu parul galben
deschide fereastra


pasind incet
mai cunoscand
doar aerul si
(mi-e rusine) pamantul


copilul bolnav
la fereastra un bulgar de nea
luminandu-l


ploua in cimitir
ciorile, pe cruci
vindeca de suflet toamna


noapte fara vise
mortii se cuibaresc in fata usii
ca niste caini, istoviti de batranete