singuratatea serii

prin
fereastra
deschisa
caldura unui evantai



punct

un tipat
deschide
multe ferestre
fereastra lui
inchisa



respiratie pe geamul inghetat

pietre
mangaiate noaptea
de maini singuratice
insistenta
de a-ti apropia
concretul cu un abur



stari critice

si perdelele
ca femeile
in fata ferestrei
deschise
tremurand



remember

noaptea
stau
si astept
intoarcerea
noptii



uimire

cand rana se usuca
te gandesti
la scoarta copacului
si te miri
ca poti umbla



sa-i spunem nostalgie

seara
aceasta vanataie
care dispare
a doua zi



confesiunea unui timid

totdeauna m-am gandit

gura e o usa
daca eliberez
tipatul
se prabuseste
casa



contrapunct iluzoriu

anonimatul
indarjita
tacere
a nemarginirii



incapatanare

sa incerci
noapte de noapte
cu indarjirea
unui caine speriat
sa spui adevarul

cuiva care trece strada



culpa

citesc
recitesc
nimic nou
cameleonul
e in mine



exercitii de a deveni obiect

privesc picioarele scaunului
inutile miscarii
imi simt muschii
incleindu-se
lent



sfidare

sunt pedepsit
sa stau in casa
si sa scriu

ah, grohaitul purceilor
primavara



capcanele culorilor

speriat
privesti zorile
rosii
ca o palma
indarjita
de frig



semn de carte

as vrea
un om
atat de drept
ca linistea
intr-o cladire gotica



in labirint

de la un timp
tot caut
dincolo de ceea ce se vede
nu inceputul
nu sfarsitul
doar o usa



vesti din tara indepartata

si ingerii trec uneori

incerc sa dorm
cu ochii larg deschisi



micile farse ale naturii

o pasare
voios colorata
langa un pian spart

urma pianistului
cicatrizandu-se



saltul in imediat

cand nu mai ai ochelari
te intrebi
poate cineva
sa treaca
peste propria sa tacere



intre doua oglinzi

singuratatea
ochiului
unde
au fost
muntii
ramane doar un nor



infractorul nevazut

pana la urma
voi afla secretul
dulapului
unde intunericul
imi incearca
palariile



o aproximativa descriere a vesniciei

unde
nu e culoare
orice intalnire
e posibila