E parcul tot mancat de negru,
E-aleea drumul meu funebru,
Sunt plopii 'nalti cat dor de mama,
Sunt flori de toamna pe coroana...

E parcul tot trecut cu teama;
Totul e mut;nu bag de seama
Ca in urma mea paseste
O umbra mica ce vorbeste.

E gandul meu ce calca-ncet
Sub trupul meu de vechi ascet,
Pe urma mea uitat in spate
Scaldandu-mi suflet in pacate.

E parcul tot mancat de negru,
E seara ,dar nu e tarziu,
E plin de vieti ,dar tot pustiu;
E-aleea drumul meu funebru...