Tace toamna pe sanii tai albi
Tac pasari in orasele noptii,
Tu,tot in marea departarii te scalzi
In trup iti vad iubitii, vii si mortii!

Privirea albastra te-nalta spre Cer
Printesa-ntrupata, in brate te iau, te framant,
Pulbere stelara iti ramane in par,
Freamat iubitor, buze-aprinse si vant!


Asceto, de ce esti asa de frumoasa?
Tace toamna pe sanii tai albi ca-ntr-un nor
Ziua isi deschide noua ei fereastra
In tacerea-i esti nemuritor, astralul zbor!


De iarna de m-apropii cu tine este cald,
Zborul isi inalta ochii ca un nou-nascut
Imbratisati in foc, in lumea-nfrigurata
Printesa,arcuri de timp sa ne luam in scut!


Viseaza toamna pe sanii tai albi,
Trec pasari in orasele noptii,
Tu, tot in marea departarii ma scalzi,
In trup iti vad iubitii, vii si mortii