Tristețea te apasă și sufletul îți urlă
Când singur stai și te gândești la viața
Și lumea rea ce te-nconjoară...
O lume-n care omu-i condamnat.

O ușă se deschide-n depărtare
Și scârțâitu-i te-nfioară.
Fantomele plutesc pe aripi
Ce par a fi colace de salvare.

O mână stă întinsă și tu încerci s-o prizi
Dar când ajungi să o atingi,
Răceala ce o înconjoară
Te inlemnește-n timp.