Binecunoscut îmi era valsul secundelor moi
În noaptea legată la ochi cu fularul albastru
Se făcuse mai mic teiul lunii, ghemuit între umbre
Căutând bâjbâit colțul de suflet pierdut
Când, neatent, se-mpiedicase de toamnă
Întuneric în odaia iubirii...
Dormeam cu palma lipită de zid,
Sânii, înfășurați în cearceaf,
Rotunjeau muguri în aerul cald
Visul curgea în cascade, mă-ncepeau învolburate furtuni,
Câinii mușcau din pieptul tăcerii, zbor tresărind sacadat,
Cupole aurite sub talpă, ah, marea...

Și apoi luna iar, aruncând cu pietre în geam, luna
Timpul spart în bucăți, licurici secunda zbughind-o la joacă
Noaptea buimacă, albă între perne,
Părul lung curgându-i herghelie pe umeri
Trupul vibrând în culcuș, sărutat de dorință,
Sânii cu ochi mari, speriați,
Mâinile tale, mâinile tale
Tu...