Să nu te plimbi, tu, pudibundă,
Pe corzile priviri-mi moi
Ca pe un pod sau ca pe-o undă,
Dintre un foc și-un înger sloi.

Lasă să-ți cadă rufa plină
De purități azi desuete
Aruncă-te în calda vină
Și în fioruri cete, cete.

Fii nudă ca o pară tare
Și nesimțită ca albina
Ce tot fecundă câte-o floare
Fără s-o doară nicicând splina.

Să nu fi curvă! Doar femeia,
Ce-i schimbă precum îi este placul,
Și de-ar vrea unul să te ia
Să nu te pună sfântul, dracul!