Te voi răni atât de tare
Încît vei pierde linia orizontului,
spuneai,
A venit toamna,
spuneam,
De ce cad frunzele,fă-le să se oprească,
spuneai,
Mi-e frig de așa mult gol
Încă mai aud trenurile plecând,
S-au spart norii în iluzii umede
Și m-au picurat pe pleoape
Poate de asta mai rezist,
spuneam,
Găsește-mi ceasul din urmă,
Și dă-mi deșteptarea
Fără să mă întrebi de ce
Unde și când plec,
spuneai,
Vreau să-ți răsucesc părul pe degete,
Am nevoie de zece inele
Pentru a-mi aminti de cele zece porunci,
spuneam.
Vei avea zece capete de acuzare
Și vei plăti cu viața,
spuneai.
A venit iarna,
spuneam.
Anul acesta nu vom avea sărbători.