Sunt obosit de traiul meu statornic,
Din casa mea curand o sa dispar.
De alte zari, de alte locuri dornic,
Eu vagabond m-oi face si talhar.

Pe carliontii zilelor senine,
Voi rataci spre-un trai curat ori stramb.
Si cel mai bun prieten, pentru mine,
Va ascuti cutitul din caramb.

Cu primavara si-al soarelui rasuflet
E-mbrobodit galbuiul drum pribeag.
Chiar si aceea ce-o slavesc in suflet,
O sa m-alunge grabnic de la prag.

Intors acasa, vremea mi-o voi pierde
Cu vechi nimicuri, ca oricare om,
Si sub fereastra, intr-o seara verde,
M-oi spanzura cu maneca de-un pom.

Rachitele din garduri or sa scape
Mahnite frunze, fluturand din maini,
Atunci cand nespalat or sa ma-ngroape
La loc ferit si in latrat de caini.