e liniste deplina
deasupra lacului meu,
nici o unda,
nici o secunda
sa-l tulbure,
doar eu, calator instantaneu
trec in zbor
pe deasupra lacului meu.

...si deodata te ivesti tu,
sa-ti inmoi picioarele
in sufletul meu,
sa imi tulburi gandurile ,
sa ma tulburi in interior,
sa ma tulburi in tot ceea ce exist,
ca apoi sa ma intrebi nevinovat,
de ce sunt atat de singur si de trist.

intrebarea ta e fara noima,
fara raspuns,
fara continuare,
si ma pierd in ochii tai albastri,
scufundandu-ma in ei ca-n mare.


tu nu vezi,
sau poate nu-ti dai seama,
ca m-ai tulburat in adanc,
ca in mine creste disperarea,
ca ma pierd mai mult
cu cat intrebi mai mult,
ca sunt ingropat pe jumatate,
iar tu ma bagi, inconstient,
cu totul sub pamant...